Te rog sa-mi scrii

Din ploaia de sondaje și statistici care ne inundă zi de zi, ceas de ceas și în proporție de masă lipsesc totuși unele destul de interesante. Bunăoară, audiovizualul e obsedat de ratinguri, dar nimeni nu pare să-și pună problema dacă un televizor deschis înseamnă că se uită cineva la el și dacă îi place ce vede.

N-ar fi oare mult mai interesantă cifra revizionărilor? Sau cea a fidelității? Dacă la același televizor este urmărită de mai multe ori aceeași emisiune, eventual și în reluare – asta, da, chiar ar spune ceva. Pe mine m-ar mai interesa, de pildă, care mai este, în activitatea Poștei, raportul dintre corespondența birocratică (taxe, impozite, contracte, formulare) și corespondența personală.

Asta pentru că am constatat cu amărăciune că din viața mea au dispărut cu totul scrisorile. Și am motive serioase să presupun că nu sunt un caz special. O!, sigur, primesc zilnic numeroase mail-uri, sms-uri și mesaje pe Fb. Dar nimic în cutia poștală – în afară de facturi și mega-oferte de șuruburi auto-filetante. Nu mai știu de ani de zile cum arată scrisul oamenilor pe care îi iubesc! De altfel, mă îndoiesc că vreunul dintre ei a ținut recent un pix în mână.

Gândiți-vă ce literatură formidabilă s-a construit pe corespondență! Ce schimburi de misive, parfumate sau veninoase, s-au dovedit a fi proză și filozofie de cea mai bună calitate!

Ce risipă de nuanțări, ce înflorituri, ce sarcasme, tandrețuri sau sclipitoare dueluri ale ideilor! Vă dați seama că, azi, dacă un om important se apucă să-și publice schimbul de mesaje cu unul sau mai mulți cunoscuți, pentru a nu falsifica realitatea trebuie să ne așteptăm să găsim acolo prescurtări de una-două litere ori chiar cifre și, din când în când, câte un emoticon… Emoticoanele sunt un fenomen în sine, un năucitor barometru al modernității.

Căci ce poate fi mai halucinant, mai robotic, mai cyborg decât să rezumi, să standardizezi și să iconografiezi sentimentele!? După cum sistematizate și prefabricate sunt acum și felicitările de Paști, Crăciun, ziua de naștere. Primești un mesaj de la un prieten și rămâi siderat: de când compune ăsta versuri religioase!? Stai liniștit, e de pe Internet. Prietene, te rog să-mi scrii! Nu pe Messenger, nici pe Yahoo. Pe hârtie. Știu că e greu, dar fă-o pentru mine. De poimâine o să deschid cu nerăbdare cutia de scrisori… sursa foto