A fi sau a nu fi
Așa cum am spus de la bun început, site-ul character.ro – și cred că putem spune deja comunitatea cu acest nume – nu-și dorește să se implice în politică. Asta înseamnă că nu dorim să ne implicăm activ, susținând unele formațiuni politice, unii politicieni; și nici alegându-i drept țintă pe alții și criticându-i la sânge; și nici măcar atribuindu-ne singuri poziția de analiști ai scenei politice.
Nu pentru că ne-am deroba de ceva, nu (numai) fiindcă vrem să evităm asocierea noastră cu o parte sau alta a spectrului, nu de frică. Ci din cu totul alte două motive. Mai întâi pentru că, slavă Domnului, sunt destui cei care fac toate aceste lucruri: să ridice osanale, să “înjure” (chiar și fără ghilimele…) și să analizeze… echidistant (mai degrabă cu ghilimele…). Apoi, pentru că noi avem altă treabă. Cea pe care am anunțat-o tot de la început. Noi încercăm să contribuim la construirea unui anumit nivel de civilitate, de civilizație, de caracter. Se pot acestea dispensa de dimensiunea politică a societății? O pot ignora, ocoli, neglija, minimiza? Cu siguranță că nu. Refuzând politicos eventualele conexiuni politice, noi, cei de la character, suntem rupți de politică, indiferenți la ea? Firește că nu.
Mai mult decât atât, sunt momente – cum este acesta – în care chiar dorim să ni se audă vocea și în acest atât de frământat domeniu. Iar vocea noastră, în acest moment, spune: Nu vă iluzionați că, neparticipând la un proces electiv, nu sunteți parte a acestuia. Nu vă lăsați (auto)convinși că, dacă nu vă prezentați la urne, dacă nu puneți ștampila nicăieri sau o puneți în mai multe locuri, anulându-vă votul, nu votați. Bineînțeles că votați, și anume în favoarea concurentului cel mai bine plasat. Ceea ce, firește, e dreptul oricui, cu condiția să fie o alegere personală și nu rezultatul ignorării modului de funcționare a unui mecanism extrem de simplu.
Nu e lege electorală, nu e atitudine civică, nu e interpretare filozofică – e aritmetică. Platon a spus că omul este zoon politikon. în timp, expresia și-a schimbat înțelesul, dar sensul ei inițial este de viețuitoare socială. A participa la viața politică – ca simplu cetățean, nu neapărat ca membru al unui partid – înseamnă a fi prezent în viața societății tale. Nici mai mult, dar nici mai puțin. Cum știți, există țări în care votul este nu doar un drept, ci și o obligație legală. Andrei Pleșu susține că măsura ar fi extrem de utilă – măcar pentru o perioadă – pentru o Românie care încă nu s-a trezit cu totul din coșmarul comunist cu partid unic.
E discutabil, firește. Ceea ce este însă indiscutabil este faptul că România are nevoie de părerea fiecărui cetățean cu drept de vot. Sunt momente în care a fi sau a nu fi prezent la urne înseamnă, aproape, a fi sau a nu fi. sursa foto