Legendele sportului

Legendele sportului

Probabil că știți: Socrate, Pitagora, Platon, Aristotel și Hipocrate au participat ca atleti la Jocurile Olimpice. Platon chiar a castigat doua editii ale Olimpiadei la pankration, un sport de contact definit ca un mix intre box si wrestling. în antichitate, “Minte sănătoasă în corp sănătos” nu era doar o vorbă. Azi… să trecem.

Și sigur știți că în timpul Olimpiadelor se suspendau războaiele. în vremurile moderne – invers… Atracția spectatorilor față de vedetele sportului are, în general, două fațete opuse: pe de o parte, publicului îi plac legendele, sportivii invincibili, care adună titlu după titlu, medalie după medalie, record după record; pe de alta, îi iubește pe cei care vin din urmă, care răstoarnă ierarhiile, învingând tocmai o legendă vie. Și de legende n-am dus niciodată lipsă, în niciun sport!

Pentru subsemnatul, istoria a debutat, oarecum neașteptat, cu patinajului artistic, în mare parte datorită felului în care îl comenta Cristian Å¢opescu! De la Belousova și Protopopov până la Boleroul lui Jayne Torvill și Christopher Dean, care au primit de douăsprezece ori nota maximă, 6.0, în 1984, la JO de la Sarajevo. Apoi tenisul. Toată epoca Ilie Năstase (căci epoca lui a fost!) și mulți ani după. Nu doar campioni, titluri, scoruri și evoluții de scoruri știu, ci și mici detalii – de exemplu momentul unic în istoria tenisului când, la Roland Garros, chinezul Chang i-a servit lui Lendl DE JOS, lucru care a reieșit că e regulamentar! Apoi gimnastica.

De la Nadia până la Cătălina Ponor, adică tot timpul. A urmat perioada atletismului.

De fapt, majoritatea idolilor mei sportivi sunt din atletism. îi urmăream peste tot: olimpiadă, mondiale și europene (în aer liber și în sală – știam recordurile diferențiat!), campionatul internațional de la București. Apoi, Formula 1. Sunt fan pe viață Michael Schumacher, dar am început să mă interesez de disciplină încă de pe vremea lui Emerson Fittipaldi și am admirat mulți piloți, de pildă Nigel Mansel.

Deși sunt mulți cei pe care-i iubesc și i-am urmărit cu sufletul la gură de-a lungul carierei lor, n-am nicio ezitare în a alege primul nume. Pentru mine, Number One Across The World And The History este Serghei Bubka. în anii 90, urmăream reuniunile atletice imaginându-mi culisele săriturii cu prăjina: “5,70 – Bubka e la hotel, doarme adânc. – 5,75 – Cred că s-a trezit și-și bea cafeaua – 5,80, au rămas șase în concurs, Bubka a venit la stadion, s-a uitat ce-i pe-acolo și a plecat la Centrul de Presă – 5,85 – Se dezbracă! – 5,90 – Sare o dată, de încălzire, au rămas trei concurenți în luptă – 6,00 – Hai, c-o ia în serios, de-acum nu mai pleacă – 6,05 – A rămas singur în concurs, publicul îi cere un nou record mondial, el ce să facă? Trebuie să le dea satisfacție!” 35 de recorduri mondiale, 17 afară, 18 în sală.

De mai multe ori declarat cel mai bun atlet din lume. Șase titluri mondiale, un aur olimpic. Primul om care a trecut de 6 metri (înălțime care era considerată imposibilă, la fel ca 10-le Nadiei), singurul care a trecut de 6,10 PâNÄ‚ AZI, după 20 de ani, deși între timp s-au îmbunătățit semnificativ materialele pentru prăjină, pantofi, teren. Atât recordul lui outdoor, 6,14, cât și cel indoor, 6,15, sunt bine mersi, neatinse de nimeni.

Și-a început cariera ca sprinter la 100 de metri și săritor în lungime. Când a cucerit primul titlu mondial, în 1983, n-auzise nimeni de el. Un an mai târziu a stabilit primul său record mondial. între un record și altul, din cele 35, s-a-ntâmplat să treacă doar o săptămână! în 4 ani a ridicat ștacheta cu 21 de centimetri.

A trecut de 6 metri de 45 de ori, mai mult decât TOÅ¢I CEILALÅ¢I SÄ‚RITORI LA UN LOC, în toată istoria disciplinei!! 33 dintre cele 35 de recorduri au îmbunătățit propriile performanțe. Când Thierry Vigneron, în 1984, a îndrăznit să-și treacă un record mondial în dreptul numelui său, Bubka l-a bătut… peste câteva minute! Viteza sa de elan a fost măsurată la un maxim de 35,7 km/h (cu 36 km/h se aleargă suta de metri în 10 secunde!). “De-așa vremi se-nvredniciră cronicarii și rapsozii…” by Tudor Călin Zarojanu sursa foto