Ani la rând, m-am certat aproape în fiecare zi cu un foarte bun prieten. în joacă, firește. Certurile noastre erau provocări intelectuale reciproce, ne puneam mintea la treabă, găseam, formulam și la nevoie născoceam argumente. în același timp, erau un mod de a ne ascuți spiritul ludic și simțul umorului,

Știți care este motivul principal pentru care nu plec mâine la Cluj? Desigur, pentru că nu m-a chemat nimeni; și nu cunosc pe nimeni acolo; și n-am nimic aranjat; și n-am bilet de tren sau de avion, iar cu mașina e prea obositor; și, mai ales, am o mulțime de

Sunt un fan al listelor. “Fan” sună mult mai bine decât “maniac”, nu? Nu plec la piață fără listă, iar pregătirile pentru o ieșire din București – fie și de o jumătate de zi – încep cu bifarea pe lista “Ce luăm cu noi când plecăm de-acasă”, pe care am alcătuit-o în

Capodopera “La Grande Bellezza”, recent desemnat cel mai bun film străin la Oscaruri, are și rara calitate de a conține cea mai scurtă cronică a sa în chiar titlul acestei tragicomedii regizate de Paolo Sorrentino. Iar marea frumusețe a filmului răsare la tot pasul protagonistului: inconfundabilul playboy sexagenar Jep Gambardella

After the glimpse I had had of the Martians emerging from the cylinder in which they had come to the earth from their planet, a kind of fascination paralysed my actions. I remained standing knee-deep in the heather, staring at the mound that hid them. I was a battleground of

Cum dă colțul ierbii, românul iese la grătar. Uneori și mai devreme. Un pretext de regăsire a naturii sau un scop în sine? Greu de spus. Fapt e că puțini conaționali ies la iarbă verde cu mâncare la pachet sau fără mâncare. Din martie și până-n octombrie, văile, tăpșanele și

Ce-au în comun, fizic, Colombo și Humprey Bogart? Cam greu de găsit o trăsătură comună comisarului genial, aiurit, șleampăt, cu o căutătură strâmbă, și detectivului fermecător, elegant, sarcastic și nemilos din “Șoimul maltez”. Și totuși ea există, ba chiar sare în ochi – scuze, Peter Falk! – de vreme ce reprezintă stratul

în “Groapa”, Eugen Barbu e categoric: “Barba nerasă e jegul bărbatului”. Astăzi, când mulți bărbați își cultivă “barbă de-o zi”, de două, de trei etc. și au apărut chiar și aparate de ras dedicate, afirmația scriitorului ar stârni multe indignări și proteste. Inevitabil, părerile și tendințele evoluează, chiar și în

A venit vara și, odată cu ea, vacanțele. în ciuda crizei, numărul românilor care-și petrec vacanța în străinătate crește de la an la an. Sigur, am putea glumi întrebându-ne câți din cei plecați de-acasă se mai întorc și mai ales de ce. După cum, de data asta într-o notă serioasă,

S-a născut pe la 1541, al doilea dintr-o famile cu 12 copii. Pentru că tatăl nu i-a lăsat nicio parte din fermă, a luat drumul mării la 13 ani și a devenit căpitan de navă la 20. Navigator, explorator, inginer civil, politician, viceamiral. Și pirat. Cel puțin pentru spanioli. Nu