constatin-brancoveanu

Un exemplu

E greu să compari cu altceva sau cu altcineva ceea ce a făcut Constantin Brâncoveanu cu trei secole în urmă. Și, ca să fim sinceri, e și greu de înțeles, pentru că niciunul dintre noi nu simte că s-ar putea ridica la înălțimea unui asemenea sacrificiu.

Raining-Ghosts-by-Alex-Hutchinson-Downloaded-from-500px-746440

si pantofii il fac pe om

În anii 1980 lucram în Centrul de Calcul al unui minister. Femeia de serviciu de pe etaj era o persoană îndrăzneață, care nu prea se încurca în ierarhii și nu numai că ne dădea sfaturi despre viață – asta, așa cum ați observat, face ORICINE – ci ne mai și muștruluia din când în când. Nu pe teme profesionale, orișicât, ci referitor la… bunele maniere!

vintage_summer_barbecue_by_charlottegreen-d52qkgk

intre gratar si barbeQ

Cum dă colțul ierbii, românul iese la grătar. Uneori și mai devreme. Un pretext de regăsire a naturii sau un scop în sine? Greu de spus. Fapt e că puțini conaționali ies la iarbă verde cu mâncare la pachet sau fără mâncare.

Route clearance mission

Barbieritul ca figura de stil

În „Groapa”, Eugen Barbu e categoric: „Barba nerasă e jegul bărbatulu”. Astăzi, când mulți bărbați își cultivă „barbă de-o zi, de două, de trei etc. și au apărut chiar și aparate de ras dedicate, afirmația scriitorului ar stârni multe indignări și proteste. Inevitabil, părerile și tendințele evoluează, chiar și în ceea ce privește arbitrajul eleganței.

legendele-sportului

Legendele sportului

Probabil că știți: Socrate, Pitagora, Platon, Aristotel și Hipocrate au participat ca atleti la Jocurile Olimpice. Platon chiar a castigat doua editii ale Olimpiadei la pankration, un sport de contact definit ca un mix intre box si wrestling. În antichitate, „Minte sănătoasă în corp sănătos” nu era doar o vorbă. Azi… să trecem.

Pink Floyd

De la Emerson la Verdi

În ciuda sistemului comunist opresiv și încuiat – atât spre cât și dinspre exterior, tinerii români au fost întodeauna la zi cu muzica occidentală, cel puțin de la jumătatea anilor 1960. Meritul principal revine secției române a postului de radio Europa liberă, în special – în perioada 1969-1975 – legendarului Cornel Chiriac. Radio România, mai ales pe Canalul 3, încerca să mai strecoare câte ceva, dar predomina muzica ușoară. În plus, românii ajunși peste graniță trimiteau sau aduceau muzică, mai exact discuri de vinil, atât cât puteau trece de cenzura vamei. Nu pot uita că, în 1972, când a apărut Machine Head al lui Deep Purple, un coleg l-a adus la școală trei zile după ce-l prezentase Chiriac la Metronom, emisiunea cu neuitatul generic muzical din Emerson, Lake and Palmer…

Jazz Band

Despre petreceri

Oamenii au știut dintotdeauna să petreacă. Sau, mă rog, cel puțin din antichitate, căci despre balurile Epocii de piatră avem puține informații. Dar romanii! Toți cei revoltați de decăderea moravurilor în secolele XX-XXI ar face bine să se documenteze puțin asupra modului în care se distrau strămoșii noștri! Noi suntem mici copii cuminți față de ei.

70 Years Since The Casablanca World Premiere Casablanca

Casablanca, mileniul trei

Ce-au în comun, fizic, Colombo și Humprey Bogart?

Cam greu de găsit o trăsătură comună comisarului genial, aiurit, șleampăt, cu o căutătură strâmbă, și detectivului fermecător, elegant, sarcastic și nemilos din „Șoimul maltez”.

Și totuși ea există, ba chiar sare în ochi – scuze, Peter Falk! – de vreme ce reprezintă stratul exterior al persoanei. Trenciul. Boțit și veșnic fluturând la primul – strâns în talie și impecabil călcat la al doilea.

Reconstituirea

Reconstituirea

În 5 ianuarie 1970, la un an și patru luni după ce, opunându-se fățiș intrării Armatei Roșii în Cehoslovacia, Nicolae Ceaușescu își punea la butonieră întreg Occidentul, care avea să-l curteze mai bine de un deceniu. Acesta va fi umplut de decorații și plimbat în calești regale, al doilea efect fiind fascinația exercitată asupra unei bune părți a intelectualității române care, văzând în Ceaușescu un conducător curajos și naționalist, s-a înghesuit să intre în partid. O bombă exploda la București. Construită, armată și lansată nu de către trupele Tratatului de la Varșovia, ci de către un mic grup de artiști anarhiști, condus de regizorul Lucian Pintilie. Oameni care, din câte se pare, nu leșinaseră de emoție în urma celebrului miting anti-Moscova.