Cool

Ultimii ani au însemnat, între multe altele, un import masiv de termeni anglosaxoni în vorbirea românilor. Nu mă refer aici la argoul unei profesii sau alta, unde problemele se pun în mod diferit, inclusiv în cazul limbajului care a fost simpatic denumit afacereza, ci la obiceiurile lingvistice răspândite la nivelul unui public foarte larg.

Dacă se așteaptă cineva să critică aspru “barbarismele”, adică importul nediferențiat și nejustificat – în măsura în care limba română are echivalentele perefect acoperitoare ale unui termen sau altul – va fi dezamăgit. Limba este un organism viu și transferurile de cuvinte sunt inevitabil.

Dacă e de luptat cu ceva – și este! – datoria noastră este să combatem agramatismele care tind să se răspândească, să nu acceptăm “cartea care am citit-o” din cauză că o folosește multă lume.

Bine, probabil că n-am ales cel mai bun exemplu de acuzativ fără propoziție: cine citește măcar o carte, e puțin probabil să uite “pe”… De asemenea, e frumos să luptăm împotriva exprimărilor care, fără a fi incorecte gramatical, sunt penibile, nejustificate, șchioape stilistic, cum ar fi invazia de “ca și”: “eu, ca și inginer”… Dar dacă vorbitorii de română au simțit nevoia să-mprumute o vorbă din altă limbă, asta nu mi se pare grav.

Fenomenul e vechi de când… limba. Oricât ne-ar face nouă plăcere să ne mândrim cu moș-barză-viezure, majoritatea cuvintelor din limba română provin de undeva și ar fi caraghios să ne propunem și noi, din nou, să înlocuim “cravată” cu “gât-legău”… Unul dintre cuvintele care s-au impus în ultimii ani este “cool”. Prezența lui în vorbirea curentă este justificată de absența, în română, a unui cuvânt cu exact același înțeles. Nici măcar sintagma – oricum mai greoaie – “la modă” nu e satisfăcătoare.

Ar fi mai degrabă o combinație între “la modă” și “mișto”, dar mă tem că și “mișto” e un import… Cât despre dicționare, variantele lor sunt departe de ceea ce-nțelegem noi prin “cool”, propunându-ne rece, calm, liniștit, indiferent, cu sânge rece, ponderat sau… obraznic!

A fi cool înseamnă, înainte de toate, a aparține timpului tău.

Nu doar prin felul în care te-mbraci, vorbești și te porți, cât mai ales prin felul în care te raportezi la întreaga lume, de la micile capricii ale modei la cucerirea spațiului cosmic. A fi cool presupune obligatoriu un sănătos simț al umorului, care-ți permite inclusiv să autoironizezi eventualele tale excese cool! A fi cool înseamnă (aici ne apropiem de înțelesul inițial al cuvântului) a nu fi crispat, a lua lucrurile așa cum sunt, a nu te pierde cu firea. Noi încurajăm atitudinea cool.

Atât cât eleganța o permite, desigur. Atât cât o permit îndatoririle noastre de zi cu zi. Suntem, care va să zică – și căutăm – oameni serioși, care știu să râdă. Nu e nicio contradicție. sursa foto