Bucuria de a trai
S-a născut pe la 1541, al doilea dintr-o famile cu 12 copii. Pentru că tatăl nu i-a lăsat nicio parte din fermă, a luat drumul mării la 13 ani și a devenit căpitan de navă la 20. Navigator, explorator, inginer civil, politician, viceamiral. Și pirat. Cel puțin pentru spanioli. Nu și pentru Regina Elisabetha I, care îi acordase dreptul de a ataca orice corabie vrăjmașă. Ceea ce în principiu însemna spaniolă. A înconjurat Pământul cu 200 de ani înaintea lui James Cook, devenind totodată și primul explorator arctic. A văzut și a consemnat atât de multe încât jurnalul său de bord a fost clasificat drept secret de stat. În iulie 1588 a creat cel mai celebru oximoron din istorie, învingând Invincibila Armada, care se pregătea să invadeze Marea Britanie. Legenda susține că momentul atacului cheie l-a găsit la o partidă de bile. A replicat că e destul timp să termine jocul și pe urmă să-i bată pe spanioli. Ceea ce a și făcut. Se non e vero, e ben trovato…
Pentru un om atât de interesant, moartea a fost lipsită de glorie: a murit pe 28 ianuarie 1596, deci la vreo 55 de ani, în San Juan, Puerto Rico, învins de dezinterie.
Ridicat de regină la rangul de cavaler, se spune că Sir Francis Drake – căci despre el e vorba, firește – ar fi rostit această frază uimitoare: “Bucuria de a trăi vine din acțiune, din efort, din marile încercări – și nu din succes”.
Dacă așa ceva ar fi fost spus de un individ aflat într-un moment mai puțin fericit, după o înfrângere, după o ratare – firește că gândul te-ar duce la aprecierile vulpii vizând acrimea strugurilor la care nu poate ajunge. Dar erau cuvintele unui învingător, în cea mai glorioasă zi a lui (căci Francis Drake a suferit și destule eșecuri).
“Bucuria de a trăi vine din acțiune, din efort, din marile încercări – și nu din succes”.
Acțiune -Â pentru că trebuie să faci ceva, să nu stai deoparte, să nu fii un simplu observator al vieții.
Efort – pentru că nimic din ceea ce vine de-a gata, fără efort, nu poate construi, nu poate asigura bucuria pe termen lung.
Marile încercări – pentru că viața unui om nu poate căpăta valoare decât prin felul în care abordezi și depășești momentele de cotitură, răspântiile cruciale.
Sunt vorbele lui Francis Drake o paradoxală discreditare a succesului? Câtuși de puțin! Succesul e minunat, e o răsplată meritată – atunci când ai făcut efortul de a acționa în marile încercări ale vieții. Dar nu succesul în sine îți dă bucuria de a trăi, ci felul în care ai ajuns la el.
Cât despre bucuria de a trăi, ar trebui să mai adăugăm cel puțin un lucru: v-ați gândit vreodată că atunci când a compus Simfonia a IX-a, “Odă bucurie”, Ludwig van Beethoven era deja surd? Și, oricum, ducea o viață nu tocmai de invidiat. Ca și Mozart, de altfel. Ca și mulți alți creatori – muzicieni, scriitori, dramaturgi, artiști plastici – care ne-au lăsat opere extraordinare. Unele dintre acestea sunt triste sau dramatice, e drept, dar atât de multe celebrează frumusețea vieții, bucuria de a trăi.
Poate că merită să reflectăm la toate acestea, mai ales atunci când suntem tentați să ne jeluim…