A fi sau a nu fi profesor

A fi profesor este una dintre cele mai onorante meserii din lume. A nu te da profesor este unul dintre cele mai remarcabile merite. Asta prin contrast, pentru că majoritatea oamenilor se dau. Profesoratul este o meserie de vocație, la fel ca medicina și preoția. La fel ca profesiile artstice, firește, dar în cazul acestora relația cu beneficiarii este mult mai fluidă.

La limită, se poate crea – și uneori chiar se creează – artă în lipsa oricărui public. Nu același lucru se poate spune despre profesor, medic, preot. Pentru a urma una dintre aceste trei căi, absolvirea învățământului de profil este necesară, dar nu suficientă.

Preot, preot adevărat nu este cel care crede în Dumnezeu, știe rânduielile bisericești, cunoaște pe dinafară cât mai multe texte sacre, slujește și predică – ci cel care, pe lângă toate acestea, știe să vorbească, de la om la om, cu enoriașii, să le răspundă la întrebări și frământări, să primească o mărturisire, să îndrume, să consoleze, să mângâie sufletește.

Medic, medic adevărat nu este cel care a-nvățat pe rupte vreo 12 ani și știe enorm de multă teorie, cel care știe să pună un diagnostic și să opereze ori să prescrie un tratament – ci cel care, pe lângă toate acestea, știe să aline durerea pacientului, fizică și psihică deopotrivă, îi explică pe-ndelete și pe-nțelesul aceluia ce are și ce trebuie făcut, îl încurajează, îl sfătuiește, îi urmărește evoluția, îl cheamă la control periodic. în fine, profesor adevărat nu e cel care știe foarte bine geografia lumii, matematica sau limba engleză – ci acela care știe să-l facă pe elev să își dorească să știe și el.

Acela care-l cucerește, îi captează atenția, îl amuză, îi stârnește curiozitatea, îl face să vină cu plăcere la școală. Dar, pe cât de frumoasă e profesia de profesor, pe atât de supărătoare și jenantă e pretenția de a fi profesor celor care nici măcar nu sunt elevi. “Știu eu un caz mult mai interesant”, “Adevărul e cu totul altul” și “Stai să-ți explic eu” sunt doar trei dintre replicile binecunoscute ale celor care se dau profesori. Profesori pentru lumea-ntreagă. Mă rog, pentru cine stă să-i asculte.

Vrem să fie foarte clar: noi, cei de la character.ro, nu suntem profesori. Suntem aproape orice altceva în afară de profesori. Suntem – încercăm să fim – prietenii dv., partenerii, colegii virtuali de cameră virtuală, comesenii, convivii, chiar și entertainerii dv., dar nu profesori. Nu suntem deținătorii adevărului absolut. Abia dacă deținem câteva adevături relative. Ce este de-nvățat (și sunt destule) vrem să învățăm împreună. Dumneavoastră și noi. Pe măsură ce ne vom împrieteni – voi și noi. sursa foto